A căzut cu căruța de slăbit

Adu-ți aminte cum o boală molipsitoare i-a dus la groapă pe mulți dintre a căzut cu căruța de slăbit tăi, iar tu ai rămas nevătămat! O să-ți citesc îndată ceva asemănător.

Am aici, la mine, o carte pe care o socot drept tovarășul meu de drum. În ea se află descrise multe întâmplări minunate. O scoase din buzunar și începu să citească o prea frumoasă istorioară, despre un oarecare om evlavios, Agatonie. O spunea zilnic. Mai târziu, ajungând bărbat împlinit, începu să ducă o viață de sine stătătoare și, năpădindu-l grijile și interesele vieții, rostea din ce în ce mai rar rugăciunea învățată de la părinți, iar în cele din urmă o părăsi de tot.

Într-o seară a primit în casa lui un pelerin, care i-a spus că e pustnic în Tebaida și că a avut o vedenie în care i se poruncea să meargă la Agatonie ca să-l mustre pentru că a părăsit rugăciunea Maicii Domnului. Agatonie îi spuse atunci că pricina pentru care a lăsat rugăciunea este că, deși mulți ani a rostit această rugăciune, n-a aflat nici un folos.

Amintește-ți cum, pe când erai încă băiețandru, ai scăpat de la înec într-un chip minunat! Îți amintești cum, călătorind odată cu un prieten, ați căzut amândoi din căruță?

El și-a frânt piciorul, iar tu nu ai suferit nimic.

Nu știi oare că un tânăr, pe care-l cunoști și care era sănătos, zace acum slăbit de boală, iar tu ești sănătos și nu simți nici o durere? Continuă dar să te rogi mai departe și nu lasă această rugăciune ce se face spre slava Împărătesei Cerului, atâta timp cât încă nu ești părăsit de Ea. Sofia, pag.